Josif C. Drãgan: Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã" cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara Revenind la subiect, putem afirma ca, la inceput, in starea paradisiaca omul a fost zidit cu puteri spirituale orientate spre Dumnezeu: vointa spre bine, insemnand aceasta, bunavointa, mintea spre adevar, anume intelepciune si simtirea spre frumos, anume bunatate. În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite", fără conjuncția „și". Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Bunăvoință. Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. bunavointa s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare fata de cineva; ingaduinta. 2. Tragere de inima; ravna, zel, sarg. [ Gen. - dat.: bunavointei] - buna + vointa (dupa lat. benevolentia ). bunavointa f. 1) Atitudine binevoitoare (fata de cineva); dispozitie favorabila; ingaduinta. 2) rar Straduinta deosebita; ravna; zel. 1) Atitudine binevoitoare (față de cineva); dispoziție favorabilă; îngăduință. 2) rar Străduință deosebită; râvnă; zel. [G.-D. bunăvoinței] / bună + voință Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare; îngăduință. 2. Tragere de inimă (pentru a face ceva); râvnă, zel, sârg. Dịch Vụ Hỗ Trợ Vay Tiền Nhanh 1s.

bunavointa sau buna vointa